Despre femei, sexualitate și divinitatea din noi
Inhibarea sexualității înseamnă a fugi sa fii femeie. Asta pățim multe, de mici chiar. Observăm ca femeile nu sunt dorite, apreciate, nu sunt respectate. Sau auzim de la mama, bunica, sora, ca a fi femeie e cel mai greu. Cand suntem mici, fetițe, nu realizam diferenta de gen. Toți sunt copii. Apoi, pe la pubertate, incepem sa avem semne feminine: ne cresc sânii, ne incepe ciclul menstrual. Si atunci, daca am fost crescute cu "a fi femeie e atât de greu! Vai, cat pătimește o femeie! Vai, cat se sacrifica! Vai, cat e de chinuita. Vai, cate griji are. Vai, cate probleme poate avea: ba soțul, ba copii, ba lumea rea..." Ideea e ca de la o programare de tipul "e greu sa fii femeie", incepem sa ne blamam sexul. Adica sa zicem "era mai bine sa fiu bărbat". Sau sa ne folosim sexul pentru a primi avantaje, caci ne simțim deja defavorizate, dar aflam ca totuși, mare dilema aici, barbatii mor dupa femei. Noi, astea, cu sexul slab, suntem totuși in atenția bărbaților ...